Rezultatele cautarii pentru "Isprava"
ISPRAVA
De isprava - a) de treaba; cumsecade; vrednic; b) remarcabil. Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștiisprávă
s. f., g.-d. art. isprắvii; pl. isprắvi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneisprávă , isprăvi
f. 1. faptă, acţiune dusă pînă la capăt; rezolvare: cînd te apuci la vreo treabă, n-o lăsa fără ispravă. PANN; 2. (p. ext.) aventură, faptă strălucită: eu am săvîrşit azi o ispravă, împreună cu cinstiţii oşteni. SAD.; multe şi mari isprăvi; (iron.) ce mai ispravă!; de ispravă, a) vrednic, remarcabil: e un flăcău de ispravă, însă beteag de un ochi. CĂL.; b) (înv. şi reg.) de îndată, imediat, numaidecît: cine strică dragostele ... mînce-l viermii de ispravă. POP.; 3. succes, reuşită, izbîndă: mă tem să nu te întorci fără nici o ospravă. ISP.; 4. (înv.) consecinţă, efect, urmare: pentru ce ispravă au scris aceste cărţi. N.TEST. [Din sl. isprava, bulg. izprava]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Proverbe
Cel cu laude mari face ispravă mică. [Candrea, 149]
Propune definiţie
Raportează o problemă
