Rezultatele cautarii pentru "Inzestrare"
înzestráre
s. f., g.-d. art. înzestrắrii; pl. înzestrắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneînzestráre , înzestrări
f. 1. acţiunea de a înzestra şi rezultatul ei: să păstreze avutul în vederea înzestrării armatei române cu tunuri. CĂL.; 2. (fig.) sumă de însuşiri, de calităţi; capacitate, talent: am cunoscut ... un om de o superioară înzestrare intelectuală. CAR. [V. înzestra]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
