Rezultatele cautarii pentru "Invatatura"
învăţătúră
s. f., g.-d. art. învăţătúrii; pl. învăţătúri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneînvăţătúră , învăţături
f. 1. sistem de îndrumări teoretice şi practice într-un anumit domeniu; doctrină; 2. studiu, şcoală, instrucţie: la Blaj făcu învăţăturile liceale şi teologice. CĂL.; a da copiii la învăţătură; 3. cunoştinţe, cultură, erudiţie, înţelepciune: cărţi vechi, pline de învăţătură bizantină. EM.; prejudecata aceasta şi-o însuşise de la maica lui, împreună cu multe alte învăţături. SAD.; 4. (înv.) materie de studiu, disciplină: toate învăţăturile pe care alţi copii le învăţa într-un an, el le învăţa într-o lună. ISP.; 5. ştiinţă de carte; pregătire ştiinţifică; instrucţie: tinerii cu învăţătură erau toţi ... duşmani ai claselor de sus, care erau şi apăsătoare şi de alt neam. IBR.; 6. sfat, povaţă: după învăţătura cea lor dată toţi închisără ochii deodată. B.-DEL.; a-i fi cuiva (de sau spre) învăţătură, a-i servi cuiva ca avertisment, ca lecţie: de vei păgubi în vreo neguţitorie, să-ţi fie de învăţătură. NEGR.; 7. (înv.) misiune, poruncă, ordin: învăţătură i-au fost dat să tacă. COR.; a da învăţătură, a porunci; a călca învăţătura, a călca legile, poruncile bisericeşti. [Învăţa + -tură]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Proverbe
Nu e sărac cel ce n-are tată şi mamă, ci cel ce n-are învăţătură bună. [Candrea, 148]
Învăţătura nu se cumpără pe bani. [Zanne, 12088]
Banii nu aduc învăţătura, dar învăţătura aduce bani. [Candrea, 148]
Durerea e o învăţătură. [Candrea, 148]
Rădăcinile învăţăturii sunt amare, dar fructele dulci. [Zanne, 12091]
Învăţătura e cea mai bună avuţie. [Zanne, 12093]
Propune definiţie
Raportează o problemă
