Rezultatele cautarii pentru "Invatamant"
învăţămấnt
s. n., pl. învăţămínte Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneînvăţămînt , învăţăminte
n. 1. (la sg.) proces organizat de instruire şi de educare prin şcoală; sistemul instituţiilor şcolare dintr-o ţară: se va dedica exclusiv organizării învăţămîntului românesc. BL.; programă de învăţămînt, document care stabileşte materia unei discipline pentru un domeniu, o disciplină sau un ciclu de studii: m-am interesat îndeaproape de programa de învăţămînt din facultăţile de filozofie. GHEŢIE; 2. (la sg.) domeniu al acestui sistem: dau foarte interesante informaţii asupra învăţămîntului nostru primar. CĂL.; în România el întemeie învăţămîntul medical. CĂL.; învăţămîntul elementar; învăţămînt secundar, v. secundar; învăţămînt public, v. public; 3. (la sg.) domeniu în care activează cadrele didactice; (rar) învăţătorie: a intrat în învăţămînt; 4. concluzie teoretică sau practică obţinută dintr-o întîmplare, dintr-un eveniment, dintr-o relatare etc.; învăţătură: o notiţă statistică foarte curioasă şi plină de învăţăminte. CAR. [Învăţa + -ămînt]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
