Rezultatele cautarii pentru "Intuneca"
întunecá , pers. 3 întúnecă şi (înv.) întunecează
vb. 1. (refl.) a nu mai răspîndi lumină: şi cum o privea sultanul, ea [luna] se-ntunecă, ... dispare. EM.; 2. (refl.) a fi cuprins de întuneric: încă o clipă şi cerul se întunecă. AL.; 3. (refl.) a se însera, a se face seară: mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? EM.; 4. (tr.) a face întunecos; a lipsi de lumină: orizontu-ntunecîndu-l vin săgeţi de pretutindeni. EM.; (fig.) cu umbre care nu sînt v-a-ntunecat vederea şi v-a făcut să credeţi că veţi fi fericiţi. EM.; 5. (fig.; tr.) a lăsa în umbră; a eclipsa: negura deasă lumina-ntunecează. ALEX.; (p. ext.) nu voi să-i întunec vrednicia. B.-DEL.; şi gîndirilor dînd viaţă, suferinţele întuneci. EM.; 6. (refl.) a deveni confuz, obscur: cîteodată totuşi i se întuneca glasul. SAD.; la un moment dat, explicaţia s-a întunecat; 7. (fig.; refl.) a-şi pierde agerimea, claritatea: mintea i s-a întunecat; 8. (refl.) a căpăta o culoare mai închisă; a se înnegri; 9. (fig.; tr. şi refl.) a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) posomorî: mult la faţă te-ai schimbat şi mi te-ai întunecat. AL.; 10. (refl.) a îmbătrîni; a se apropia de sfîrşitul vieţii: a trecut atîta vreme şi noi tot ne întunecăm, fără a şti. SAD. [Lat. intunicare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a se însera, a se înnopta
2. (fig.) a eclipsa, a umbri
3. (fig.) a se întrista, a se posomorî
4. a se tulbura
Propune definiţie
Raportează o problemă
