Rezultatele cautarii pentru "Intelegere"
înţelégere
s. f., g.-d. art. înţelégerii; pl. înţelégeri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneînţelégere , înţelegeri
f. 1. acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei; pătrundere cu mintea: voiam să meditez, să fac un efort de înţelegere, să-mi precizez anumite hotărîri. EL.; înţelegerea acestei manifestări a spiritului e condiţionată. IBR.; 2. posibilitate de a pricepe, de a explica lucrurile; pricepere, intelect, minte: Mihai avea destulă înţelegere spre a constitui acest stat. BĂLC.; 3. relaţii paşnice; unitate de vederi; pace: amîndoi vînau în bună înţelegere pe vale. SAD.; bună înţelegere, v. bun; 4. bunăvoinţă; compasiune: a manifestat multă înţelegere pentru situaţia lui; 5. legătură (secretă); acord, învoială: ele ar fi întemeiate pe înţelegeri convenţionale. BL.; a avea înţelegere cu conspiratorii; 6. receptare, primire, captare: nu este urmat îndeaproape de înţelegerea ascultătorilor. BL. [V. înţelege]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
