Rezultatele cautarii pentru "Intelect"
inteléct
s. n., pl. intelécte Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneinteléct , intelecte
n. 1. facultate de a gîndi, de a cunoaşte; minte; (înv.) inteligenţă: ştiinţa reuşisă ... să stabilească un echilibru între experienţă şi exigenţele explicative ale intelectului uman. BL.; 2. capacitate de a opera cu noţiuni; gîndire, raţiune: progresul nu constă atît în descoperiri noi, cît în descifrarea a ceea ce intelectul nostru subiectiv a incifrat în natură. EM. [Din lat. intellectus, fr. intellect, germ. Intelekt]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
