Rezultatele cautarii pentru "Insura"
însurá1 , însór
vb. 1. (refl.; despre bărbaţi) a se căsători: poate se va însura şi el în dulcele ăsta şi voia să aibă o ţundră nouă. AG.; (tr.) l-oi însura cu Măndica. AL.; 2. (fig.; refl.) a se uni, a se împreuna: gîndul tău se-nsoară cu a mea voinţă. AL.; ghirlanda ce se-nsoară cu silfele uşoare. EM.; 3. (glumeţ; tr.) a da, a îndepărta de la sine: las, că te însor eu şi pe tine acuş! CR. [Lat. *inuxorare (însurá2 , însór
vb. (reg.; tr.) a pune căpute; a pingeli încălţămintea. [În + lat. *solare (
Propune definiţie
Raportează o problemă
