Rezultatele cautarii pentru "Instructie"
instrúcţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. instrúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. instrúcţiei; pl. instrúcţii Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneZi de instrucţie
*** <USA 2001>, r. Antoine Fuqua, i. Denzel Washington (Pr. Oscar), Ethan Hawke.Bobocul Jack, proaspăt admis în brigada de narcotice a poliţiei din L.A., e convocat de noul său şef, Alonzo, la instruire. Tânărul, intrat în poliţie pentru “a salva oraşul”, descoperă lumea colegilor săi, moralmente ambiguă şi cinică, marcată de corupţie, consum de narcotice, aranjare de probe şi violenţă impunitivă, căreia e gata să-i cadă victimă.→ Atroce, răscolitor şi autentic, acest thriller este un exemplu rar, în producţia hollywoodiană recentă, de cinematograf cu vocaţia adevărului. Regretabil doar că, probabil pentru a spori tensiunea (deşi ea e, mereu, maximă), regizorul recurge, într-o lungă încăierare finală, la şabloanele genului. În schimb Washington marchează, aici, apogeul artei sale, într-un “negativ” căruia îi dă o interpretare plină de nuanţe, de umor negru şi dinamism emoţional, scoţând la suprafaţă bunul, răul şi urâtul eroului şi, de multe ori, pe toţi o dată. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)instrúcţie , instrucţii
f. 1. proces de predare a cunoştinţelor şi deprinderilor în instituţiile de învăţămînt; 2. (p. ext.) pregătire profesională; cunoştinţe: are o instrucţie solidă; instrucţie publică, v. public; 3. pregătire teoretică şi practică a militarilor: într-un loc, pe plajă, se vedeau corturi şi în jur soldaţi făcînd instrucţie. TUD.; 4. (înv.) explicaţie, lămurire, desluşire: bunele instrucţii ce dă a făcut că multe versuri din ele trecură de proverburi în gura poporului. NEGR.; 5. (jur.) activitate de urmărire penală: tribunalul revoluţionar va continua instrucţia relativă la conspiraţia lui Danton. PETR.; instrucţia unei afaceri criminale. [Din fr. instruction, germ. Instruktion]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
