Rezultatele cautarii pentru "Insenina"
înseniná , înseninez
vb. (refl.) 1. a se face senin: trecuse ploaia, conteniseră fulgerele, se înseninase afară. SAD.; cerul se însenină; 2. (fig.) a deveni vesel; a se lumina: începu a-ş vini în sine, mintea i să însărinează iară. B.-DEL.; faţa i se însenină; (tr.) aş fi vrut ca veştile mele să te însenineze. SAD.; (intr.) cînd are ceas slobod după treburile slujbei dumisale, îi înseninează ochii în altă parte. SAD.; (şi: (reg.) înserina). [Lat. inserenare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
