Rezultatele cautarii pentru "Infunda"
înfundá , înfúnd
vb. 1. (tr.) a pune fund (la un butoi, la o putină etc.): îl băgă într-un butoi, îl înfundă bine şi-l dete pe gîrlă. ISP.; ; 2. (tr.) a astupa, a închide complet: a înfunda o uşă; a înfunda gura cuiva, a face să tacă; 3. (refl.) a se sfîrşi, a se închide, a nu mai avea ieşire: drumul se înfundă; 4. (refl.) a se astupa: conducta s-a înfundat; 5. (tr.) a vîrî, a îndesa la fund, în adîncime: îşi înfundă gîtul în guler. EM.; 6. (tr.) a umple bine îndesînd: cînd dăduse să cureţe ţeava pe dinăuntru văzuse că era înfundată cu cîlţi. TUD.; a înfundat sacul cu haine; a înfunda puşcăria (sau ocna, temniţa), a fi condamnat la (ani mulţi de) închisoare: capii răutăţilor ... vor înfunda puşcăria. GHEŢIE; 7. (tr.) a băga într-un loc de unde să nu mai poată ieşi; a strîmtora: l-am înfundat pe Guliţă într-un pension şi am rămas liberă. AL.; 8. (tr. şi refl.) a (se) adînci, a (se) cufunda (ascunzîndu-se): îndrăgostitul se sfieşte de oameni şi se-nfundă în pădure. CĂL.; oamenii au înfundat pădurile; 9. (tr.) a trage în jos ca să acopere bine capul: şi-a înfundat pălăria pe cap; 10. (refl.) a se duce, a intra într-un loc (dosnic): cine ştie în ce cîrciumă s-a-nfundat! CAR.; a i se înfunda cuiva, a nu mai avea nici o ieşire; a o încurca, a o păţi; 11. (fig.; tr.) a pune într-o situaţie fără ieşire, a nu lăsa posibilitate de scăpare: se înşela amarnic cînd îşi închipuia că-l înfundă pe tata. GHEŢIE; l-am înfundat!; a (se) înfunda în datorii, a ajunge sau a face să ajungă să aibă datorii greu (sau imposibil) de achitat: acele lăcuste ale visteriei şi ale averii ţăranului ... ne-au înfundat ţara în datorii. EM.; 12. (refl.) a intra într-un loc fără ieşire: pădurea-i mare, el ştie unde s-a fi înfundat. CR.; 13. (refl.) a intra în adînc; a se cufunda, a pătrunde: îndreptîndu-mă spre liceu..., mi se înfundau picioarele în zăpada de două palme. GHEŢIE. [Lat. infundare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
