Rezultatele cautarii pentru "Infaptuire"
înfăptuíre
s. f., g.-d. art. înfăptuírii; pl. înfăptuíri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneînfăptuíre , înfăptuiri
f. 1. acţiunea de a înfăptui şi rezultatul ei; 2. (concr.) realizare, operă realizată: toate creaţiile şi înfăptuirile omului poartă amprentele unui cîmp stilistic. BL. [V. înfăptui]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
