Rezultatele cautarii pentru "Infaptui"
înfăptuí , înfăptuiesc
vb. (tr.) a aduce la îndeplinire; a realiza: omul care înfăptuieşte fapte istorice este el însuşi călăuzit de anumite valori. BL.; (refl. pas.) nici un ideal moral nu se înfăptuieşte în viaţă numaidecît şi fără compromis. CĂL.; (refl.) i se părea că între timp lucrurile se înfăptuiesc de la sine. VINEA. [În + făptui]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
