Rezultatele cautarii pentru "Indoi"
îndoí , îndói
vb. 1. (tr.) a împături, a strînge ceva; a curba o stofă, o hîrtie etc.: am îndoit foaia. VLAH.; 2. (tr.) a încovoia, a înclina, a apleca: teiul vechi un ram întins-a ea să poată să-l îndoaie. EM.; a îndoi o cracă; (refl. pas.) surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt. COŞB.; (fig.; refl.) Prahova... se îndoaie şi şuieră ca un şarpe formidabil. VLAH.; 3. (refl.) a se apleca, a se gîrbovi: se îndoaie de şele cam cu greu. CR.; (tr.) înalt odată, greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor. HOGAŞ. // (prez. ind. îndoiesc) 1. (tr.) a face de două ori mai mult, mai mare; a dubla: nu voi îndoi. BIBLIA; a îndoi veniturile; 2. (tr.) a face de două ori; a face la fel ca altceva: au îndoit visul lui Farao de două ori, căce adevărat iaste cuvîntul. BIBLIA; 3. (tr.) a amesteca un lichid cu altul (în proporţii egale): îndoieşte vinul cu apă; 4. (refl.) a fi nesigur, a sta la îndoială; a nu avea încredere: noi nu ne îndoim de îndrăzneala măriei sale şi de puterea braţului său. SAD. [În + doi; cf. germ. zweifeln]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a împături, a plica, a strânge
2. a (se) încovoia, a (se) curba, a (se) arcui, a cambra, a (se) coroia
3. a dubla
4. a se gârbovi, a se gheboşa, a se cocoşa, a se cocârja
5. a ezita, a şovăi
Propune definiţie
Raportează o problemă
