Rezultatele cautarii pentru "Indemn"
indémn
adj. m., pl. indémni; f. sg. indémnă, pl. indémne Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneindémn , ~i, indemnă, ~e
a. (rar) care nu a suferit pagube, pierderi etc. [Din fr. indemne, lat. indemnis]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)îndémn , îndemnuri
n. 1. ceea ce stimulează la o acţiune; imbold, impuls; stimulent, îndemnare, (înv.) îndemnătură: ieşise din nou în pădure la îndemnul vecinilor săi. SAD.; 2. pornire lăuntrică: am sărit în picioare, ca împins de resortul unui îndemn salvator. GHEŢIE. [De la îndemna]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
