Rezultatele cautarii pentru "Indemanare"
îndemânáre
s. f., g.-d. art. îndemânắrii; pl. îndemânắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneîndemînáre , îndemînări
f. 1. faptul de a se îndemîna; uşurinţă în a face ceva; iscusinţă, abilitate: ei lucrează cu multă îndemînare. CAR.; (p. ext.) va trebui să recunoaştem îndemînarea autorului de a improviza pe date momentane. CĂL.; 2. (înv.) înlesnire, comoditate: a-şi apropia îndemînările şi cunoştinţele altora. EM. [V. îndemîna]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
