Rezultatele cautarii pentru "Inconjura"
înconjurá , încónjur şi înconjór
vb. 1. (tr.) a face ocolul unui loc, unui lucru; a umbla de jur împrejur: încongiuri într-o clipă de trei ori acest pămînt. AL.; 2. (tr.) a se afla, a fi aşezat, a sta de jur împrejur: la mijlocul munţilor, ca o cunună împregiur se lărgesc şi ... lacul acela 600 de mile încongiură. CANT.; locurile care înconjurau satul; 3. (tr.) a încercui, a împresura, a asedia: încongiurase păgînii cetatea. COR.; (p. ext.) fură înconjuraţi de lupi, de care scăpară cu focul. CĂL.; 4. (refl.) a aduna în jur, a avea în anturaj: vor căuta să se înconjure cu ipochimene după chip şi asemănare. EM.; s-a înconjurat de oameni răi; 5. (tr.) a împrejmui, a închide: a înconjura cetatea cu ziduri; (fig.) prietenii îi dădeau bani şi-l înconjurau cu mare atenţie. CĂL.; 6. (tr.) a cuprinde, a îmbrăţişa: pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară gîtul. EM.; 7. (intr.) a merge pe căi ocolite: am înconjurat mult pînă am ajuns; 8. (tr.) a evita să atingă; a ocoli, a proteja: cu doza de naivitate a vîrstei, crezu că secretul înconjoară însăşi naşterea ei. GHEŢIE; (şi: (reg.) încunjura). [În + conjura (
Propune definiţie
Raportează o problemă
