Rezultatele cautarii pentru "Inclinatie"
înclináţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. înclináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. înclináţiei; pl. înclináţii, art. înclináţiile (sil. -ţi-i-) Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneînclináţie , înclinaţii
f. 1. acţiunea de a (se) înclina1; închinare: înclinaţia capului; 2. tendinţă naturală, vocaţie, dispoziţie: înclinaţia spre operetă şi spre spectacolul frivol are şi o explicaţie ereditară. CĂL.; are înclinaţie spre pictură; 3. dragoste, iubire, simpatie (pentru cineva); 4. oblicitate faţă de planul orizontal: înclinaţia acoperişului; 5. (fiz.) înclinaţie magnetică, unghi format de direcţia cîmpului magnetic al pămîntului cu planul orizontal: unghiul sub care ea se înclină către planul orizontal se numeşte înclinaţiune magnetică. EM.; (eliptic) pentru determinarea înclinaţiunii ne servim de înclinatoriu. EM.; 6. (astron.) înclinaţie astronomică, unghi format între planul orbitei unui astru şi planul orbitei pămîntului; (şi: (înv.) înclinaţiune). [Din fr. inclination, lat. inclinatio, -onis]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
