Rezultatele cautarii pentru "Incercui"
încercuí , încercuiesc
vb. (tr.) 1. a înconjura din toate părţile; a împresura: oştile au încercuit cetatea; 2. (pop.) a strînge cu cercuri un vas de lemn: a încercui un butoi; 3. a prinde ca într-un cerc: îmi încercui gîtul cu un braţ şi mă trase spre ea. GHEŢIE; (fig.) îl încercui pe loc, ca o aureolă, acelaşi întuneric al disperării. SAD.; 4. a trasa un cerc în jur: a încercui neologismele dintr-un text; (refl. pas.) deschise nişte ochi ale căror irisuri decolorate se încercuiau cu două inele de var, ca la găini. VINEA. [În + cerc + -ui]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
