Rezultatele cautarii pentru "Incantare"
încântáre
s. f., g.-d. art. încântắrii; pl. încântắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneîncîntáre , încîntări
f. 1. sentiment de satisfacţie, de plăcere; farmec, vrajă: nopţi de încîntare ca zile luminoase. AL.; 2. (concr.) lucru, aspect, faptă care încîntă, care produce plăcere: pe atunci nu era ... grădini cu cîntări şi încîntări. GHICA. [V. încînta]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
