Rezultatele cautarii pentru "Incadra"
încadrá , încadrez
vb. 1. (tr.) a înrăma, a pune o ramă: în oglinda larg-ovală încadrată în argint, bate toamna. BAC.; a încadra o pictură; (fig.) păru-i ca aurul faţa-n-cadrează. EM.; 2. (tr.) a înconjura, a împresura: Adnana la mijloc, încadrată de tatăl ei şi de căpitan, se fotografiară. TUD.; 3. (tr.) a insera, a introduce, a cuprinde: a încadrat întotdeauna pe om în natură. IBR.; a încadra o anecdotă în text; 4. (refl.) a se potrivi, a se armoniza: misticismul se încadrează în balcanism. CĂL.; 5. (tr.) a angaja, a primi într-un loc de muncă: a fost încadrat la oţelărie; 6. (refl.) a se integra (într-un colectiv, într-o activitate etc.); 7. (jur.; tr.) a cuprinde într-un text de lege o faptă, un delict; 8. (refl.) a respecta o anumită limită de timp pentru săvîrşirea unei acţiuni. [Din fr. encadrer]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
