Rezultatele cautarii pentru "Imperechea"
împerecheá , împerechez
vb. 1. (tr. şi refl.) a (se) asocia, a (se) uni (pentru a forma o pereche): după stingerea dinastiei, se împerechează boierii în partizi, rădică domni efemeri spre a-i răsturna iarăşi. EM.; permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu altul de şase. MACED.; 2. (refl.) a se împreuna; a cupla organele genitale, a săvîrşi actul sexual: fata nelumită doreşte pe Egor şi se împerechează cu el. CĂL.; (tr.) a împerechea un măgar cu o iapă; 3. (tr.) a stabili perechile de animale în vederea montei; 4. (înv.; refl.) a se învrăjbi, a se dezbina; (şi: (pop.) împărechea). [În + pereche + -a]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
