Rezultatele cautarii pentru "Imparti"
împărţí , împárt şi (pop.) împărţesc
vb. 1. (tr. şi refl.) a (se) separa în părţi; a (se) diviza, a (se) desface: iar cîrlanii i-au împărţit între dînşii. BIBLIA; limba românească are patruzeci şi una de slove care se împart în trei soiuri. NEGR.; a nu avea ce împărţi sau a nu avea nimic de împărţit (cu cineva), a nu avea nici o legătură, nimic comun cu cineva: nu-ţi vreu nici rău, nici bine, n-am ce împărţi cu tine. POP.; 2. (aritm.; tr.) a face o împărţire, a diviza: a împărţi nouă la trei; (absol.) nu ştia decît să adune şi să scadă, mai greu să împartă şi să înmulţească. TUD.; 3. (tr.) a da mai multora cîte o parte; a distribui: ei vor să împartă proprietatea la toţi golanii satului. PETR.; a împărţi premii; (refl. pas.) porunci să se împartă bani de argint poporului adunat. SAD.; 4. (tr.) a împărtăşi cu cineva: avea prilej să-şi împartă pînea cu dînşii. CR.; au împărţit aceeaşi soartă; (p. ext.) nu mai pot răbda să te îmaprt cu alta. VINEA; 5. (refl.) a se răspîndi, a se împrăştia: iară cornul plin de jale sună dulce, sună greu. blîndu-i sunet se împarte peste văi împrăştiet. EM.; (tr.) Ştefan e departe, braţul său prin taberi mii de morţi împarte. BOL. [Lat. impartire]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a categorisi, a clasifica
2. a repartiza, a distribui
3. a împrăştia, a răspândi, a risipi
4. a se diviza, a se divide, a se fragmenta
5. a se răspândi
Propune definiţie
Raportează o problemă
