Rezultatele cautarii pentru "Ignoranta"
ignoránţă
s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art. ignoránţei Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneignoránţă
f. 1. neştiinţă (de carte), incultură: acest domn periculos în cel mai mare grad prin ignoranţia lui dovedită. EM.; să vă curăţiţi de lepra ignoranţei şi a trîndăviei. CR.; 2. (înv.) necunoaştere a unei situaţii: era în cea mai mare ignoranţă despre cele ce se petreceau la Poartă. GHICA; (şi: (înv.) innoranţă, ignoranţie). [Din fr. ignorance, lat. ignorantia]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
