Rezultatele cautarii pentru "Hula"
húlă
s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românehúlă1 , hule
f. 1. bîrfă, calomnie, (înv.) hulenie: începură a băga multe hule asupra lui. BĂLC.; 2. ocară, injurie: numai hulă şi ură îşi ridicase asupra-şi prin năpăstuirile sale. OD.; 3. (înv.) defect fizic: om ... de va fi ... la dînsul hulă, să nu vie să aducă daruri Domnului. BIBLIA. [Din sl. hula]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)húlă2 , hule
f. mişcare ondulatorie a suprafeţei mării în aceeaşi direcţie şi cu intensitate mare; (p. ext.) furtună pe mare; (fig.) o hulă de emoţii rău prevestitoare începu să se stîrnească în mine. VOIC. [Din fr. houle]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)húlă3 , hule
f. surpătură de munte sau de deal; adîncitură alungită într-un deal (prin care trece un drum). [Din magh. hulla]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
