Rezultatele cautarii pentru "Har"
HAR
A sti harul unui lucru - a se pricepe la un lucru; a-i sti rostul. Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștihar
s. n., pl. háruri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românehar , haruri
n. 1. (înv.) calitate, însuşire, graţie: a frumuseţii haruri goale, ce simţirile-i adapă. EM.; 2. dar, ajutor dumnezeiesc (care determină facerile de bine): făpturile par atinse de un invizibil har divin. BL.; 3. putere acordată preoţilor pentru a oficia actele de cult; 4. talent, vocaţie: de carte n-am nevoie, Maica Domnului înzestrîndu-mă cu har de a şti toate pe de rost ca apa. SAD. [Din sl. charĭ]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)hîr
interj. 1. cuvînt care imită mîrîitul cîinelui; că hîr, că mîr sau hîr, mîr ori hîr încoace, hîr încolo, se spune despre cineva nehotărît, şovăitor: că hîr, că mîr, i-a spus toată tărăşenia. POP.; 2. cuvînt care imită zgomotul produs de un mecanism stricat sau vechi. [Onomat.]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
