Rezultatele cautarii pentru "Functie"
FUNCTIE
A fi Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștifúncţie
s. f., (sil. func-ţi-e), art. fúncţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fúncţiei; pl. fúncţii, art. fúncţiile (sil. -ţi-i-) Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românefúncţie , funcţii
f. 1. activitate proprie, destinaţie, rol: i se părea că oricînd îi putea înceta funcţiunea respiraţiei. CĂL.; toate organele noastre au funcţiile lor; (p. ext.) oameni ca Gavrilcea nu trebuiesc priviţi din punctul de vedere al educaţiei, ci al funcţiei pe care o îndeplinesc. CĂL.; în funcţie, care este în activitate, care funcţionează: un organ în funcţie se întăreşte, iar un organ în neactivitate se atrofiază. BL.; 2. activitate administrativă desfăşurată într-o instituţie; grad deţinut într-o ierarhie administrativă: s-ar cere o altă generaţie decît cea actuală, compusă din aspiranţi la funcţii. EM.; în exerciţiul funcţiunii, v. exerciţiu; 3. (gram.) rol sintactic (al unui cuvînt); 4. (lingv.) ansamblu de proprietăţi ale unui element în raport cu procesul general al comunicării; 5. (log.) operaţie care, prin aplicare asupra unui argument, îi atribuie o anumită valoare; 6. (chim.) ansamblu de proprietăţi ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din moleculă; 7. (mat.) mărime variabilă care depinde de alte mărimi independente; 8. a fi în funcţie de ..., a depinde de ...: literatura este în funcţie de societate. IBR.; în funcţie de ..., depinzînd de ...: aprecierea se face în funcţie de rezultate; (şi: funcţiune). [Din lat. functio, -onis, fr. fonction, germ. Funktion]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
