Rezultatele cautarii pentru "Fala"
FALA
A-i fi fala (cu cineva/cu ceva) - a se m Sursa: Dicţionar de expresii și locuţiuni româneștifálă
s. f., g.-d. art. fálei Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românefálă
f. 1. trufie, îngîmfare, orgoliu: smerit, în genunchi pică şi de fală se dezbracă. AL.; 2. (motiv de) mîndrie: o, calul meu! tu fala mea. COŞB.; bărbaţii mari sînt fala naţiunii; a-i fi fală (cu cineva sau cu ceva), a se mîndri (cu cineva sau cu ceva): place-mi mîndra ..., că mi-i fală-n tîrg cu ea. POP.; 3. paradă, ostentaţie; pompă: în toate părţile fu primit cu aceeaşi fală. BĂLC.; o face de fală; 4. glorie, faimă, renume: fală-n lume şi mărire pentru tine-n veci să fie, o, Moldovo, ţară mîndră! AL. [Din sl. hvala]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. mândrie, măreţie, semeţie
2îngâmfare, înfumurare, aroganţă, fatuitate, fudulie, infatuare, trufie, vanitate
Proverbe
Fală mare, traistă goală. [AFC 524, p. 16]
Fală goală,/ Straiţă uşoară. AFC 2018, p. 21]
Fala şi beţia/ Aduc sărăcia. [Unul singur, din aceste două năravuri, ar ajunge pentru ca să sărăcească pe om.]
[Zanne, 17460]
Propune definiţie
Raportează o problemă
