Rezultatele cautarii pentru "Facultate"
facultáte
s. f., g.-d. art. facultắţii; pl. facultắţi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românefacultáte , facultăţi
f. 1. mijloc, drept, capacitate, aptitudine fizică sau intelectuală de a face ceva: lucrarea harică ... se modelează după aptitudinile şi facultăţile omului. STĂNIL.; omul are facultatea de a-şi exprima cugetările prin vorbe; facultatea de a vorbi frumos; 2. unitate didactică, ştiinţifică şi administrativă în cadrul unei instituţii de învăţămînt superior, specializată într-un anumit domeniu de activitate: curăţirea facultăţilor de litere şi de ştiinţe de profesorii paraziţi. EM. [Din fr. faculté, lat. facultas, -atis, germ. Fakultät]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
