Rezultatele cautarii pentru "Extrage"
extráge , extrag
vb. (tr.) 1. a scoate din locul în care s-a format sau a fost introdus: trecu apoi la dulap de unde extrase pe rînd fracul şi hainele negre. GHEŢIE; a extrage minereuri din sol; (refl. pas.) cantitatea de căldură trebuincioasă pentru a fluidifica corpul solid cată să se extragă din înseşi părţile constitutive ale soluţiunii. EM.; 2. a separa o substanţă de alta prin anumite procedee (chimice): a extrage zahăr din sfeclă; (fig.) Sadoveanu a extras chintesenţa poeziei populare şi a limbii populare şi şi-a însuşit-o organismului său sufletesc. IBR.; 3. a prelua, a reţine ceva (copiind) dintr-o carte sau dintr-un registru: a extrage un pasaj dintr-o operă literară; (absol.) la Roma, cel puţin, neavînd bani, extrăgea din cărţi. CĂL.; 4. (mat.) a afla, a calcula rădăcina unui număr: în cîte un loc se încearcă să înveţe a extrage rădăcina pătrată sau cubică. CĂL.; 5. a obţine, a realiza: certitudinea şi-o extrăgea din lungile ore consacrate studiului. GHEŢIE. [Din lat. extrahere (după trage)]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
