Rezultatele cautarii pentru "Executare"
executáre
s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneexecutáre , executări
f. 1. acţiunea de a (se) executa şi rezultatul ei; înfăptuire, îndeplinire: oprim executarea intenţiilor rele. ALEX.; executarea bugetului, adunarea veniturilor unui buget şi întrebuinţarea lor pentru acoperirea cheltuielilor; 2. îndeplinire a prevederilor unui document, unei convenţii etc.: Stănică ... îi găsi viţii de executare a contractului. CĂL.; 3. îndeplinire a unei obligaţii (hotărîte de un organ de jurisdicţie): executarea pedepsei; executare silită, ducere la îndeplinire a unei sentinţe judecătoreşti cu ajutorul organelor forţei publice; 4. îndeplinire a unei sentinţe de condamnare la moarte: în anecdotele despre sectarii iluminaţi se povestesc cîteodată executări de aşa absurdă sălbăticie. CAR. [V. executa]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
