Rezultatele cautarii pentru "Executa"
executá , execút
vb. 1. (tr.) a duce la îndeplinire, a pune în practică (un ordin, un plan): ordinile mele vor trebui executate cu cea mai mare stricteţe. GHEŢIE; a executa o hotărîre; (refl. pas.) îmi pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere. CAR.; (absol.) funcţionarul, în genere, este prin definiţie acefal, el nu cugetă ci, asemenea soldatului, execută. GHEŢIE; 2. (tr.) a cînta, a interpreta: a executa o bucată muzicală; (fig.) zgomotele naturii sînt executate pe orge grave. CĂL.; 3. (tr.) a face exerciţii de gimnastică, figuri de dans etc.: înaintează îndemînatic, sărind peste obstacole, parcă ar executa un dans excentric. GHEŢIE; 4. (tr.) a face, a confecţiona, a fabrica: a executa un costum; 5. (refl.) a se supune, a da ascultare: m-am executat şi am luat loc la birou. GHEŢIE; 6. (tr.) a supune unei hotărîri judecătoreşti: mai aveau de executat şase luni de condamnare administrativă. GHEŢIE; a executa un debitor; 7. (tr.) a îndeplini o condamnare la moarte; a lua viaţa: era în timpul complotului lui Martinovici care, cu complicii săi, fusese executat în august 1794. BL.; a executa un condamnat; 8. (fig.; tr.) a pune la punct, a critica aspru: E.Lovinescu adună în cărţile sale poeţi fără valoare numai spre a-i executa. CĂL. [Din fr. exécuter]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
