Rezultatele cautarii pentru "Exaltare"
exaltáre
s. f., g.-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneexaltáre , exaltări
f. 1. faptul de a se exalta; entuziasm, înflăcărare duse la paroxism: se găsi într-o stare de exaltare vecină cu nebunia. SAD.; 2. slăvire, glorificare, proslăvire: Şincai pune în relief ideea romanităţii ajungînd pînă la exaltarea ei. BL.; 3. impunere, reliefare (relevînd importanţa, valoarea): exaltarea noţiunii de opinie publică i se părea prematură şi periculoasă. CĂL. [V. exalta]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
