Rezultatele cautarii pentru "Evolutie"
evolúţie
s. f. (sil. -ţi-e), art. evolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. evolúţiei; pl. evolúţii, art. evolúţiile (sil. -ţi-i-) Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneEvoluţie
* <USA 2001>, r. Ivan Reitman, i. David Duchovny, Orlando Jones.Un strălucit savant guvernamental, în dizgraţie, a ajuns profesor la un uitat colegiu de provincie. Ca o ironie, tocmai în acest loc se prăbuşeşte un meteorit, o piatră care “sângerează” organisme ce se divid la modul infinit, recreând evoluţia a sute de secole în câteva minute.→ S.F. umoristic a cărui, poate, singură calitate este fabricarea, pe cale digitală, a unei faune fantastice extraterestre pe baza unor însuşiri inspirate de realitatea terestră, avâd la bază păianjeni, libelule şi o adorabilă javră E.T. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)evolúţie , evoluţii
f. 1. transformare succesivă a lumii naturale, a societăţii sau a civilizaţiei; 2. dezvoltare, evoluare: omul ... trebuie conceput ca rezultat al unei evoluţii. BL.; 3. desfăşurare, curs: remediile, aplicate cu scrupulozitate, avură un oarecare efect asupra evoluţiei bolii. GHEŢIE; 4. mişcare de ansamblu executată de o trupă artistică, sportivă etc.; 5. deplasare (a trupelor) pentru a adopta un nou mod de dispunere; (şi: (înv.) evoluţiune). [Din lat. evolutio, -onis, fr. évolution, germ. Evolution]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
