Rezultatele cautarii pentru "Emancipa"
emancipá , emancipez
vb. 1. (înv.; tr. şi refl.) a scoate sau a ieşi de sub tutela părintească sau a tutorelui: minorul se emancipează de drept prin căsătorie; 2. (refl. şi tr.) a (se) elibera (din starea de dependenţă, de robie): să emancipeze dar poezia pe femeie. BOLLIAC; (p. ext.) gustul matur va trebui să se emancipeze. EM.; luminiştii se vor stărui să emancipeze morala de sub tutela teologiei. BL.; 3. (refl.) a-şi permite unele libertăţi nepotrivite cu vîrsta. [Din fr. émanciper, lat. emancipare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
