Rezultatele cautarii pentru "Emana"
emaná , emán şi (înv.) emanez
vb. 1. (tr.) a degaja, a răspîndi, a împrăştia: susţinea că diversele corpuri emană părticele de substanţă. BL.; 2. (intr.) a parveni, a-şi avea originea: el afirmă că din substanţa primară emanează existenţe secundare. BL.; parfumul ce emană din flori; (fig.) Adam îşi simţea dreptul ce-avea într-ale sale, şi Eva datoria nevoia-mperioasă d-a reveni la sine de unde emanase. HEL.; 3. (intr.) a proveni, a veni de la cineva sau de la ceva: munca lor constă acum în conformarea la o lege care emană de la opera de preparaţie. VIANU; legile emană de la parlament. [Din fr. émaner, lat. emanare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
