Rezultatele cautarii pentru "Eclipsa"
eclípsă
s. f. (sil. - clip -), g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneEclipsa
*** <It 1962>, r. Michelangelo Antonioni, i. Monica Vitti, Alain Delon.Eclipsa începe cu momentul în care sfârşea Noaptea: cuplul în faţa despărţirii, fără forţa de a o săvârşi, secvenţă alcătuită din tensiune şi tăceri cumplite. Aparatul a pătruns în pauza unor explicaţii decisive, când protagoniştii sunt epuizaţi de adevărurile crude pe care şi le-au administrat reciproc. În rătăcirile sale, eroina întâlneşte un agent de bursă pe deplin adaptat existenţei moderne, deşi nervozitatea perpetuă şi tensiunea tranzacţiilor i se transmit şi în dragoste.→ Istorie a absenţei sentimentale strălucit portretizată din secvenţe legate prin interludii adesea parazitare, Eclipsa dă impresia unor inegalităţi flagrante. Episoade ca dansul african sau parodiile mimate ale cuplului Delon–Vitti pot fi trecute la pasivul filmului, mai ales lunga secvenţă statică din final, exemplu de provocare gratuită aruncată spectatorului. Pr. spec. juriu Cannes. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)Eclipsă totală
* <USA 1993>, r. Anthony Hickox, i. Mario Van Peebles, Patsy Kensit.Un poliţist strălucit este ademenit de un superior într-un grup de şoc care face “justiţie” în afara legii, lovind direct în inima “putregaiului social”. O eclipsă totală de lună precipită deznodământul.→ Tema a mai fost abordată. Aici, însă, ea e “vârcolacizată” şi, în consecinţă, produce legătura cu eclipsa de lună. Seful formaţiei îşi fortifică echipa cu un ser recoltat din propriul trup, panaceu universal care vindecă prompt dar distruge pe termen lung. Povestea paranormală e prea trasă de păr ca să reziste, iar regia se mulţumeşte cu ralantiuri manieriste. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)eclipsá , eclipsez
vb. 1. (tr.) a întuneca un corp ceresc prin interpunerea în calea razelor de lumină: luna eclipsează soarele; 2. (fig.; tr.) a lăsa în umbră; a întrece, a covîrşi: în nuvelele satirice, Zamfirescu este eclipsat de Caragiale. IBR.; avem impresia că mintea interpreţilor a fost de fiecare dată eclipsată de o iluzie. BL.; 3. (fam.; refl.) a se face nevăzut, a dispărea: punea la cale revoluţiile şi se eclipsa la vreme cînd apăreu zbirii. CĂL. [Din fr. éclipser]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)eclípsă , eclipse
f. 1. dispariţie (totală sau parţială) a imaginii unui astru din cauza interpunerii altuia: determină periodicitatea eclipselor solare şi lunare. BL.; eclipsele speriau odinioară popoarele ignorante; 2. perioadă de dispariţie sau de slăbiciune: era un candidat în plină eclipsă de memorie şi care caută cu deznădejde să-şi amintească de un text învăţat cîndva. VINEA; 3. (fig.) decădere morală sau intelectuală: momentelor mai bune le urmau perioade de eclipsă a conştiinţei cu gîtuiri ale respiraţiei. GHEŢIE. 4. (fig.) scădere a importanţei; decădere: aci categoriile stilistice îndură o eclipsă, cel puţin parţială. BL.; (şi: (înv.) eclips, eclipsis). [Din fr. éclipse, lat. eclipsis, germ. Eklipse]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
