Rezultatele cautarii pentru "Domeniu"
doméniu
s. n. [-niu pr. -nĭu], art. doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil. -ni-i-) Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românedoméniu , domenii
n. 1. totalitate a bunurilor imobiliare (moşii, vii, păduri, clădiri) care aparţin unui mare proprietar; 2. sector al unei ştiinţe sau arte; sferă de activitate, de manifestare etc.: omul de ştiinţă îşi asumă rolul de cercetător al unui domeniu delimitat. BL.; a comunica permanent cu specialişti în domeniul care mă interesa. CF.; domeniul industriei; 3. (înv.) bunuri imobiliare ale statului: domeniul coroanei; ministrul domeniilor; 4. (fiz.) domeniu de măsurare, interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument de măsură; (şi: (înv.) domen, domenium). [Din lat. dominium, fr. domaine]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
