Rezultatele cautarii pentru "Discreditare"
discreditáre
s. f., g.-d. art. discreditắrii; pl. discreditắri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românediscreditáre , discreditări
f. faptul de a (se) discredita; compromitere: a ajutat discreditării marea inegalitate a operei. CĂL. [V. discredita]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
compromitere, defăimare, ponegrire">ponegrire, calomniere, clevetire, ponegrire">ponegrire, denigrare
Propune definiţie
Raportează o problemă
