Rezultatele cautarii pentru "Dibacie"
dibăcíe
s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românedibăcíe , dibăcii
f. 1. îndemînare, iscusinţă, pricepere: rămase cu gura căscată, minunîndu-se de atîta dibăcie. TUD.; (fig.) Freud pune o remarcabilă dibăcie în apropierile ce le face. BL.; 2. şiretenie, viclenie: badea fusese cercat de multe peţitoare, dar cu toată dibăcia lor nu putuse să-l prindă în laţ nici una. GAL. [Dibăci + -ie]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
