Rezultatele cautarii pentru "Dezice"
dezíce , dezic
vb. 1. (tr.) a retracta; a nega, a tăgădui: ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic. EM.; (refl. pas.) zisa împăratului nu se putea deszice. ISP.; 2. (refl.) a-şi retrage cuvîntul; a se lepăda de cele zise; (şi: (înv.) deszice). [Din fr. dédire (după zice)]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
