Rezultatele cautarii pentru "Dezbraca"
dezbrăcá , dezbrác
vb. 1. (refl. şi tr.) a(-şi) scoate îmbrăcămintea, a (se) despuia: o ploaie îi slujeşte ca pretext să se dezbrace acolo spre a se usca. CĂL.: o doamnă... tocmai îşi dezbrăca pardesiul. GHEŢIE; 2. (tr.) a face să nu mai aibă (un obiect de) îmbrăcăminte: l-a dezbrăcat de palton la intrare; 3. (fig.; tr.) a jupui: oameni cu plete mari, cu glasuri şi rîsete puternice, îi dezbrăcau de blăni. SAD.; 4. (fig.; refl.) a se lepăda, a scăpa: ar primi dragostea în toată ingenuitatea ei animală, dezbrăcată de convenţii. CĂL.; a se dezbrăca de ruşine; 5. (fig.; tr.) a jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are): leşii … dezbracă pe bieţii oameni. NEGR. [Lat. *disbracare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
