
Rezultatele cautarii pentru "Desteptaciune"
deşteptăciúne
s. f., g.-d. art. deşteptăciúnii; pl. deşteptăciúni Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românedeşteptăciúne , deşteptăciuni
f. 1. însuşirea de a fi deştept; inteligenţă, pricepere: deşteptăciunea e înlocuită cu viclenia şi cu umorul sinistru. CĂL.; 2. comportare, faptă, vorbă de om deştept. [Deştept + -ăciune]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
SEO monitor
Copyright © 2009 litera.ro | Dezvoltat de Bunt Studio |