Rezultatele cautarii pentru "Desprinde"
desprínde , desprind
vb. 1. (tr.) a desface un lucru de altul de care era prins; a separa: mi-am desprins mîna dintr-a ei şi i-am cuprins umărul. GHEŢIE; (fig.) sîntem îndreptăţiţi să desprindem planul fictiv de orice contingenţă istorică. CĂL.; (refl. recipr.) se prind de mîni şi se desprind. COŞB.; 2. (tr.) a desface din locul unde este prins: înşira bucăţi mari de saltele de muşchi, pe care le desprindea din umbrişuri, de pe spinările stîncilor. SAD.; (fig.) aceste vorbe deşănţate se desprindeau chiar atunci din el, ca nişte scîntei de suflet. SAD.; 3. (tr.) a scoate din jug sau din ham: desprinse de la căruţă un cal şi-l dete fratelui său. ISP.; 4. (refl.) a se desface (şi a cădea) din locul unde era fixat: părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EM.; (fig.) iată o stea s-a desprins de vecie topindu-şi făptura-n neant. VIERU; 5. (refl.) a se separa, a se detaşa, a ieşi dintr-un grup: din mulţimea întunecoasă … se desprinse o umbră. SAD.; 6. (fig.; refl.) a se desluşi, a se detaşa, a ieşi în relief: terasa cu cele două colosale statui se desprinsese brusc din întuneric. GHEŢIE; 7. (refl.) a rezulta, a reieşi: din ce spunea … se desprindea, cu amărăciune, o mare silă. M.CAR. [Des-1 + prinde]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a distinge, a deosebi, a desluşi, a discerne
2. a se separa, a (se) detaşa, a (se) despărţi
3. a reieşi, a rezulta, a urma
Propune definiţie
Raportează o problemă
