Rezultatele cautarii pentru "Desira"
deşirá , deşír
vb. 1. (refl.) a ieşi de pe aţă, a se desface din şir: mărgelele se deşiră; (fig.) sunetele lor se deşirau de pe o cordea de aur. MACED.; (tr.) apele-şi deşiră graiul ne-ntrecut. MACED.; 2. (refl.) a se desfăşura de pe ghem: aţa s-a deşirat; 3. (refl. şi tr.) a (se) desface, a (se) destrăma: viaţa nu-i un tricotaj, dacă ai greşit, să deşiri totul şi s-o iei de la început. PETR.; 4. (fig.; refl.) a se destinde, a se lungi: se deşiră odată şi se înalţă pînă la lună. CR; 5. (refl.) a se împrăştia, a se răspîndi: răzăşii s-au îmbulzit, apoi s-au deşirat de partea cealaltă a movilei. SAD.; 6. (fam.; refl.) a creşte înalt şi slab: în cei trei ani de cînd nu-l văzusem, crescuse înalt şi se deşirase. GHEŢIE. [Lat. diserrare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
