Rezultatele cautarii pentru "Descompune"
descompúne , descompun
vb. 1. (tr. şi refl.) a (se) desface în părţi componente: Lavoiser descompune o substanţă chimică în elementele sale. BL.; romanul său se descompune într-o suită de scenete. VIANU; 2. (tr. şi refl.) a (se) altera, a (se) strica: pe catafalc, de căldură-n oraş, încet cadavrele se descompun. BAC.; căldura descompune carnea; 3. (fig.; refl.) a decădea, a-şi schimba caracterul. [Des-1 + compune; cf. fr. décomposer]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a (se) dezagrega, a (se) desface, a (se) disocia, a (se) dezasambla
2. (fig.) a se dezmembra, a se dezagrega, a se destrăma, a se dezarticula
3. a se strica, a se înăcri, a se altera
4. a se crispa, a se contracta
Propune definiţie
Raportează o problemă
