Rezultatele cautarii pentru "Descalta"
descălţá , descálţ
vb. 1. (refl. şi tr.) a (-şi) scoate încălţămintea: iute se dezbrăcă, iute se descălţă şi iute se trînti în pat. HOGAŞ; acuş te descalţ! CR.; 2. (tr.) a scoate roţile: se întorsese la căruţa goală; o descălţase de roate, aşezînd-o pe butuci. SAD.; 3. (fig.; refl.) a se lămuri, a se dumeri, a înţelege: pînă se descalţă el în noua situaţie mai durează. [Lat. discalciare]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
