Rezultatele cautarii pentru "Deprindere"
depríndere
s. f. (sil. -prin-), g.-d. art. deprínderii; pl. deprínderi Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii românedepríndere , deprinderi
f. 1. faptul de a (se) deprinde: de aici porneşte, neîndoielnic, deprinderea mea de a mă încrede în puterile proprii. GHEŢIE; deprinderea scrisului; (p. ext.) fiind în drumul meu spre casă, am luat repede deprinderea de a mă abate pe la el. GHEŢIE; 2. uşurinţă de a face ceva în timp scurt; dexteritate: deprinderea este o a doua natură; 3. practică obişnuită, tendinţă de a face ceva: o generaţie moştenind de la alta deprinderea de a ceti. IBR.; deprinderi bune, rele; 4. mod de comportare; obişnuinţă, obicei: vechi boieri …cu deprinderi patriarhale. NEGR. [V. deprinde]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
