Rezultatele cautarii pentru "Cunoastere"
cunoáştere
s. f., g.-d. art. cunoáşterii; pl. cunoáşteri Sursa: Marele dicţionar ortografic al limbii româneCunoaştere carnală
*** <USA 1971>, r. Mike Nichols, i. Jack Nicholson, Ann Margret.Doi amici îşi împărtăşesc experienţele sexuale cu prostituate, femei adultere, numai iubiri adevărate, nu!→ Nichols împingea atât de departe permisivitatea industriei cinematografice americane a începutului de deceniu, încât a fost necesară o sentinţă a Curţii Supreme americane care să-l declare neobscen (cu un singur vot majoritar) pentru ca el să poată rezista pe ecrane. Astăzi “îndrăznelile” lui par joacă de copil. După potolirea scandalului conjunctural, ceea ce rămâne e calitatea filmului. Sursa: Dicţionar universal de filme (de Tudor Caranfil)cunoáştere , cunoaşteri
f. 1. reflectare în conştiinţă a realităţii: Kant se străduieşte ... să definească cunoaşterea în totalitatea ei. BL.; teoria cunoaşterii, gnoseologie: problematica noastră ţine exclusiv de teoria cunoaşterii. BL.; 2. faptul de a poseda cunoştinţe, informaţii: cunoaşterea temeinică a limbii greceşti se dovedeşte la tot pasul. CĂL. [V. cunoaşte]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Propune definiţie
Raportează o problemă
