Rezultatele cautarii pentru "Cuceri"
cucerí , cuceresc
vb. 1. (tr.) a ocupa, a supune cu puterea armelor: turcii ... năvălesc în Europa şi ameninţă a o cuceri. BĂLC.; romanii cuceriseră mai toate ţările; (fig.) bogăţia de verdeaţă a livezii a cucerit zidurile. SAD.; 2. (tr. şi refl.) a (se) supune, a (se) închina: Sobieski cere ca să-i cuceriţi cetatea. AL.; 3. (înv.; refl.) a se umili, a se smeri, a se închina, a se ruga: să ne cucerim cu cuviinţă duhovnicilor noştri. ANTIM; ne rugăm şi ne cucerim; 4. (fig.; tr.) a-şi atrage simpatia, a cîştiga dragostea, bunăvoinţa cuiva: e vorba de o femeie pe care eroul a ezitat s-o cucerească. CĂL.; privirea lui te cucereşte; 5. (p. ext.; tr.) a cîştiga, a atrage: de unde la început se arătase circumspectă, ideea plecării mele la studii a cucerit-o treptat. GHEŢIE. [Lat. *conquerire (=conquirere)]. Sursa: Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4)
Sinonime
1. a lua, a ocupa, a subjuga, a cotropi
2. a repurta
3. a câştiga
4. a fermeca, a încânta, a fascina. Ant. a plictisi, a enerva, a tracasa
Propune definiţie
Raportează o problemă
